Despre autor
Autor :
Dr. Sebastian Moldovan

Descriere Autor :
Conferenţiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din cadrul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu

Email Autor :
smoldova@yahoo.com

Adresa Autor :
-

Cuprins
Metadate
Numar :
1 / 2015
[ CITESTE REVISTA ]

Rubrica :
Recenzii si notite bibliografice

Articol [PDF] :
[ DOWNLOAD ]

Status Publicare:
publicat

Cod Unic online :
-

Cum citam
Rezumat
Articol intreg

Asistăm în ultimele decenii la o stranie şi grăitoare diferenţă în câmpul ştiinţelor între psihologie şi psihiatrie, pe de o parte, şi psihoterapie, pe de altă parte. În timp ce primele, ferm (şi definitiv?) întemeiate pe modele epistemologice materialiste, continuă să privească fenomenul religios ca pe un rezultat al evoluţiei speciilor, suspect de patologii endogene şi, oricum, de acum revolut, şcolile psihoterapeutice (pluralul se impune) se dovedesc a fi tot mai deschise, chiar dacă nu toate în aceeaşi măsură, recunoaşterii acestui fenomen – de regulă, sub terminologia mai echivocă de „spiritualitate” – ca o componentă importantă, cel mai adesea pozitivă, în procesul terapeutic pentru foarte mulţi dintre cei ce li se adresează. Au contribuit la aceasta, pe lângă influenţa mişcării New Age (mai precis, deschiderea largă către practici psihosomatice de origine orientală), cercetările care probează tot mai mult corelaţiile pozitive între experienţa religioasă/spirituală (în continare R/S), stilurile de viaţă şi sănătatea fizică şi cea mintală (a se vedea, bunăoară, volumele de sinteză scrise sau editate de americanul Harald G. Koenig, din nefericire, niciunul tradus în limba română). Cu toate că abordarea aspectelor R/S în actul terapeutic este încă puternic contestată de către mulţi profesionişti, care invocă în special limitele competenţei profesionale şi implicaţiile deontologice ale acestor limite, prezenţa, latentă sau manifestă, a preocupărilor de acest tip în viaţa multor clienţi a devenit îndeobşte recunoscută. Asociaţiile profesionale de profil, precum Asociaţia Mondială de Psihiatrie, Asociaţia Americană de Psihologie sau Colegiul Regal de Psihiatrie din Marea Britanie, au creat grupe speciale de cercetare şi au început să promoveze competenţa R/S ca o componentă de sine stătătoare în cadrul a ceea ce se numeşte competenţă culturală, anume capacitatea profesionistului de a recunoaşte şi a ţine cont în actul terapeutic de universul de valori ale clienţilor săi, de a aprecia în ce măsură experienţa R/S a acestora contribuie la echilibrul sau dezvoltarea personalităţii lor ori dimpotrivă, sau dacă este parte a problemei ori poate fi parte a soluţiei.
Un aspect important al acestei competenţe culturale este caracterul său, în fapt, multicultural, mai ales în ţările multietnice sau cu imigraţie semnificativă. Este important ca terapeutul să fie avizat nu doar asupra diversităţii credinţelor şi practicilor R/S în sine, ci şi asupra măsurii în care oricare dintre acestea este valorificabilă în procesul de vindecare, întrucât fiecare are, la rândul ei, propria atitudine faţă de originea, manifestarea şi tratarea problemelor de sănătate mintală (dacă nu cumva, unele credinţe nici nu le consideră astfel).
Unei prezentări care să ofere o înţelegere minimală, dar credibilă a conţinutului esenţial al credinţelor R/S majore contemporane, din întreaga lume, precum şi atitudinii acestora faţă de abordările clinice ale psihopatologiilor, îi este dedicat importantul volum pe care Editura Christiana l-a pus recent la dispoziţia cititorilor români. Volumul se adresează în primul rând psihoterapeuţilor, psihologilor şi, de ce nu, psihiatrilor, ca şi altor categorii profesionale care lucrează în acest domeniu: asistenţi medicali, asistenţi sociali, preoţi, în special cei din spitale. (De altfel, recunoaşterea relevanţei domeniului R/S în psihoterapie şi, totodată, a limitelor profesionale despre care aminteam mai sus are drept corolar necesitatea includerii în echipa multidisciplinară – dacă serviciul respectiv este organizat după un model bio-psiho-social – a unui profesionist al R/S, cu alte cuvinte, extinderea la un model bio-psiho-socio-spiritual; este cazul, fericit, al serviciilor paliative).
Traducerea volumului, remarcabilă, este opera maicii Anastasia (Igiroşanu), cunoscută îndeosebi prin traducerile din opera Mitropolitului Antonie Bloom (semnalez câteva mici chestiuni de îmbunătăţit la o eventuală reeditare: nu este clar ce desemnează rubricile „procentaj al totalului raportat” şi „procentaj cumulativ” din tabelul 1.2, p. 32; netraducerea tabelului 3.1, p. 94, şi a textelor figurii 7.1, p. 215; de notat şi indecizia privind traducerea expresiei „mental health” atât cu „sănătate psihică”, cât şi „mentală” (de ce nu „mintală”?), v. pp. 5, 27, 551, passim).
După introducere, în care pledează pentru importanţa competenţei R/S în condiţiile diversităţii din acest domeniu în America de Nord, semnată de editori, lucrarea conţine câte un capitol distinct al principalelor confesiuni creştine (romano-catolici, ortodocşi, diverse ramuri de protestanţi şi neoprotestanţi), al iudaismului, islamului, tradiţiilor orientale şi tradiţiilor etnice (afro-, latino-, asiatico-, americane). Structura fiecărui capitol cuprinde: un context istoric, geografic, demografic şi eventuale ramuri; principalele elemente de credinţă/doctrină, organizare şi practici; implicaţii ale acestora în consiliere şi terapie (privitoare la evaluare şi diagnostic, intervenţii compatibile cu respectiva R/S, indicate sau contraindicate, posibilul rol al liderilor R/S etc.); studii de caz (pentru anumite capitole); orientări pentru viitor; lecturi recomandate şi referinţe bibliografice. O prezentare atât de sistematică şi accesibilă face lectura utilă pentru orice cititor interesat de fenomenul R/S în zilele noastre (a se vedea şi tabelele rezumative 19.1-3, pp. 538-549), nu doar în perspectiva centrală a cărţii, cea psihoterapeutică, ci şi în cea a diversităţii morale şi, mai larg, a celei axiologice, care însoţesc inevitabil diversitatea R/S (v. tabelul 9.2, pp. 540-541).
În ceea ce îi priveşte pe creştinii ortodocşi, cartea îi are în vedere, fireşte, pe cei din America de Nord (pp. 119-138). Prezentarea doctrinei, a atitudinilor morale şi a practicilor spirituale specifice este corectă, autorul capitolului (Tony R. Young, prezentat ca profesor universitar de psihologie şi psiholog clinician) făcând trimitere la doi dintre cei mai prolifici şi cunoscuţi teologi contemporani care s-au ocupat de dimensiunea terapeutică a spiritualităţii ortodoxe, anume arhiepiscopul tradiţionalist Hrisostom de Etna (California) şi arhimandritul (acum mitropolitul) Hieroteos Vlachos, ale căror lucrări au fost publicate şi în româneşte. În privinţa implicaţiilor pentru terapie, autorul subliniază rolul pe care îl poate juca în acceptarea abordării problemelor R/S generaţia de emigranţi din care face parte clientul sau dacă acesta este un convertit; de asemenea, faptul că, de regulă, credincioşii ortodocşi preferă îndrumarea spirituală a preotului, ceea ce ar presupune eventuala consultare a acestuia de către terapeut; la rândul lor, clericii ortodocși sunt consideraţi a fi deschişi colaborării cu psihoterapeuţii (p. 135).
Cartea este o premieră pentru literatura ştiinţifică de limbă română şi sperăm că îşi va dovedi utilitatea, atât în domeniul clinic, cât şi în plan cultural, unde prejudecăţile „scientiste” anti-R/S iau amploare. De asemenea, sperăm că se va avea în vedere şi traducerea recent apărutei ediţii a doua a originalului (2013; în ciuda afirmaţiei contrare din cuvântul înainte, traducerea de faţă este după prima ediţie, din 1999, aşa cum rezultă din informaţia de pe infracopertă), cu atât mai mult cu cât capitolul dedicat terapiei cu creştini ortodocşi a fost între timp rescris de P. George Morelli, psiholog clinician şi psihoterapeut, preot în cadrul Bisericii Ortodoxe Antiohiene din SUA, binecunoscut autor de psihologie şi psihoterapie pastorală. De semnalat, tot pentru o eventuală traducere, apariţia unui alt volum sub egida Asociaţiei Americane de Psihologie, în care problematica competenţei R/S este fericit lărgită către aceea a integrării propriu-zise a R/S în actul terapeutic; este vorba de Kenneth I. Pergament (ed.), Handbook of the Psychology, Religion and Spirituality, American Psychological Association, 2013.

Pagini citate