Despre autor
Autor :
Prof. Dr. Ciprian Streza

Descriere Autor :
Profesor la Facultatea de Teologie Andrei Şaguna din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu

Email Autor :
ciprian_streza@yahoo.com

Adresa Autor :
-

Cuprins
Metadate
Numar :
1 / 2016
[ CITESTE REVISTA ]

Rubrica :
Recenzii si notite bibliografice

Articol [PDF] :
[ DOWNLOAD ]

Status Publicare:
publicat

Cod Unic online :
-

Cum citam
Rezumat
Articol intreg

Muzica bizantină a fascinat întotdeauna şi continuă şi astăzi să fascineze. Folosind cuvântul dumnezeiesc al Scripturii şi al Tradiţiei înveşmântat în haina cântării bizantine, Biserica Ortodoxă mărturiseşte şi astăzi tuturor adevărul Evangheliei. Cântarea este pentru Răsăritul Ortodox nu doar o jertfă duhovnicească pe care omul o aduce lui Dumnezeu, ci prin ea Biserica a găsit cea mai frumoasă şi profundă formă de expresie şi de propovăduire a credinţei. Pentru Tradiţia Răsăriteană melosul este indispensabil pentru a putea depăşi simpla înţelegere raţională a cuvântului dumnezeiesc şi a ajunge la experierea lui prin trăire duhovnicească.
Dorinţa de a mărturisi în Apusul Europei frumuseţea trăită a Ortodoxiei l-a determinat pe renumitul profesor de teologie şi protospaltul Bisericii Salvator din München, dl. Konstantin Nikolakopulos, să publice o serie de studii în limba germană prin care a dorit să facă cunoscută în lumea multiconfesională şi multiculturală a Europei de Apus tradiţia liturgică şi imnografică a Bisericii Ortodoxe.
Dintre numeroasele sale studii, el a ales două din ele, şi anume: „Das Neue Testament als hymnologische Quelle in der Orthodoxen Kirche”, Θεολογία 1-2 (1990), pp. 161-186 şi „Orthodoxe Hymnographie: Lexikon der orthodoxen hymnologisch-musikalischen Terminologie”, Orthodoxes Forum 2 (1995), pp. 187-220 pe care le-a prelucrat şi le-a grupat într-un studiu mai amplu, care a fost tradus apoi de Diac. Dr. Alexandru Ioniţă şi care a fost publicat sub forma unei cărţi în anul 2015 la Editura Basilica.
Cartea are se bucură de o bogată şi frumoasă parte introductivă care cuprinde prefaţa autorului atât la ediţia românească (pp. 13-16) cât şi pe cea la ediţia germană a textului (pp. 25-29). Profesorul Nikolokopulos îşi prezintă structura lucrării sale, arătând totodată care au fost şi motivele pastoral misionare care au determinat scrierea ei. Autorul ţine să evidenţieze mai înainte de toate că slujbele Bisericii Ortodoxe şi imnografia ei au un profund caracter biblic, iar descoperirea şi experierea cuvântului lui Dumnezeu prin melos este posibilă şi în contextul european actual dacă se reuşeşte explicarea terminologiei folosite în cult şi a semnificaţiei ei teologice.
Pentru ca informaţiile deosebit de valoroase pe care dl Profesor Nikolakopoulos doreşte să le prezinte să aibă un mare impact asupra cititorilor din România, traducătorii, dl Prof. Dr. Adrian Marinesu şi Diac. Dr. Alexandru Ioniţă au ţinut în Nota asupra ediţiei (pp. 17-24), să precizeze specificul liturgic şi patristic pe care au dorit să îl imprime lucrării prin note bogate de subsol care conţin: 1. Texte biblice şi patristice redate în original, 2. Bibliografie de specialitate şi 3. Explicaţii ale traducătorului legate de specificul liturgic românesc.
În prima parte a cărţii, intitulată: Noul Testament ca sursă imnologică în Biserica Ortodoxă (pp. 31-76), autorul îşi propune o trecere în revistă a principalelor etape ale evoluţiei imnografiei creştine, pornind de la cântarea psalmilor, la apariţia condacelor, troparelor şi a canonului. Începând cu perioada apostolică, profesorul Nikolakopoulos identifică cele mai vechi imnuri creştine menţionate în Noul Testament (pp. 35-36), pe care le analizează citând comentarii patristice la aceste pasaje biblice. Epistolele pauline sunt şi ele pentru autor o sursă bogată de informaţii privind cultul şi imnografia din epoca creştină primară (pp. 40-43).
Nucleul acestei prime părţi o reprezintă capitolul intitulat: Noul Testament şi imnografia ortodoxă în care autorul doreşt să analizeze modul în care Biserica a preluat pasaje biblice şi le-a transpus prin melos într-o formă poetică în cult. Profesorul Nikolakopulos analizează aici imnurile marilor sărbători ale anului bisericesc arătând într-o descriere comparată a celor mai importante tropare şi condace corespondenţa lor tematică şi uneori identitatea lexicală cu pasaje din Noul Testament (pp. 43-76).
Cea de a doua parte a lucrării are un mai vădit caracter practic şi pedagogic. Vocaţia de protopsalt a autorului şi dorinţa de a explica tuturor frumuseţea cântării bizantine este aici evidentă. Lexiconul, pe care îl propune profesorul Nikolakopoulos (pp. 77-154), fără a avea pretenţia de a fi exhaustiv, conţine cele mai importante noţiuni imnologice care apar cel mai des folosite în cultul şi imnografia ortodoxă. Termenii analizaţi sunt prezentaţi din punct de vedere etimologic, filologic, istoric şi imnologic în funcţie de importanţa şi frecvenţa lor în cult. Important este de remarcat faptul că analiza este făcută cu o vizibilă finalitate pastoral-misionară: termenilor imnografici şi liturgici cei mai des folosiţi în cult le-a fost dedicată o mai amplă şi mai bogată descriere. Aceeaşi dorinţă misionară şi pedagogică l-a determinat pe autorul cărţii să marcheze cu o steluţă, pe întreg parcursul expunerii sale, termenii specifici imnografiei şi muzicii bizantine din dorinţa de a semnala că acei termeni vor beneficia la rândul lor de o explicaţie proprie, aflată la locul potrivit în lexiconul alfabetic.
Majoritatea termenilor analizaţi beneficiază de ample note care oferă completări necesare şi care trimit la bibliografia care l-ar putea interesa pe cititor cu privire la vreun aspect mai deosebit al termenului şi încurajează cercetarea mai amănunţită a subiectului.
La sfârşitul lexiconului autorul a introdus şi o bogată listă bibliografică (pp. 155-162), cu literatură despre terminologia imnografică a Bisericii Ortodoxe. Nu este vorba neapărat de monografii generale referitoare la cultul ortodox, ci de o selecţie de cărţi sau părţi din lucrări de specialitate, care, în mod asemănător, tratează diferite noţiuni liturgice.
Cartea profesorului Nikolakopulos impresionează prin concizia şi acurateţea informaţiilor. Cititorul are acces permanent la o expunere paralelă a textelor cultice atât în limba greacă, cât şi în română. Traducătorii au fost preocupaţi de adaptarea pe cât cu putinţă a terminologiei la spaţiul lingvistic, dar şi liturgic românesc. Astfel, au fost inserate fotografii cu detalii din tipărituri muzicale traduse în limba română. Pe lângă faptul că sunt adaptate la contextul românesc, ele nu au numai un rol estetic, ci încearcă pe de o parte să readucă în atenţia cititorului publicaţii muzicale mai vechi şi puţin cunoscute azi (vezi Irmologhionul lui Macarie Ieromonahul din 1823, la p. 124 – una dintre primele cărţi cu notaţie psaltică tipărite, şi Heruvico-Chinonicarul lui Anton Pann din 1847 la p. 116) şi pe de altă parte oferă exemple de cântări precum Lumină lină din publicaţii muzicale recente (Buchete muzicale atonite, Sch. Lacu…) pentru a le face cunoscute unui public cât mai larg (vezi p. 140-141 ş.u.).
Apariţia acestei lucrări valoroase la Editura Basilica este expresia dorinţei vii existentă în spaţiul liturgic românesc de a reveni la izvoarele biblice şi patristice ale imnografiei Bisericii noastre. Textul este accesibil, stilul expunerii este plăcut, cartea putând fi folosită cu succes în activitatea catehetică a preotului în parohii, precum şi de profesorii de teologie în facultăţi şi seminarii teologice.

Pagini citate