Despre autor
Autor :
Pr. Conf. Dr. Constantin Necula

Descriere Autor :


Email Autor :


Adresa Autor :


Cuprins
Metadate
Numar :
2 / 2016
[ CITESTE REVISTA ]

Rubrica :
Recenzii si notite bibliografice

Articol [PDF] :
[ DOWNLOAD ]

Status Publicare:
publicat

Cod Unic online :
-

Cum citam
Rezumat
Articol intreg

Ieromonahul Eftimie Athonitul, Din tradiția ascetică și isihastă a Sfântului Munte Athos, traducere din limba greacă de Ieroschim. Ștefan Nițescu (Schitu Lacu, Sfântul Munte Athos), Editura Evanghelismos, București, 2016, 493 p. (ISBN 978- 606-8562-24-7)

O carte ca un muzeu de cuvinte și oameni vii. O carte despre gândirea athonită, despre modul de a fi al Părinților Pustiei celei pline de apa cea vie a Duhului Sfânt. În traducerea Părintelui Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, de la Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos publică un volum-eveniment, aparținând Ieromonahului Eftimie Athonitul: „Din tradiția ascetică și isihastă a Sfântului Munte Athos” (București, 2016, 492 p.). Pentru cititorul român, acest volum continuă frumoasa colecție de duh pe care inimosul traducător al izvoarelor athonite ne-o pune la dispoziție de ani buni, părând că refuză să dea dreptate unuia dintre bătrânii citați în această carte care spunea: „Acum călugării s-au schimbat. Nu mai iubesc osteneala” (p. 483). Pornind de la Cuvântul-înainte al autorului la ediția greacă (apărută în 2012, în Muntele Athos), suntem chemați la o altfel de lectură socială a timpului duhovnicesc pe care-l străbate: „Mulți bătrânei „uscați” de asceză ascundeau înlăuntrul lor duh și viață. Pe dinafară erau nespălați și cu niște dulame vechi, murdare și zdrențuite, dar în acest vas neîngrijit ascundeau comoara, și anume dumnezeiescul Har pe care l-au dobândit cu atâtea nevoințe și lupte de zi și de noapte. Erau străini pentru lume, dar casnici pentru Dumnezeu. Nu luau aminte la ceea ce se petrecea în lume, dar cunoșteau bine „calea care duce către viața cea veșnică”. Rău-pătimeau și se rugau pentru cei care petrec în desfătare și odihnă. Privegheau pentru cei care dormeau. Vărsau lacrimi și se pocăiau pentru cei care râdeau. Deși trăiau departe de lume, îi simțeau frați pe toți oamenii și îi îmbrățișau în rugăciunile lor. Părinții din vechime aveau simplitatea în modul lor de viețuire, dar și în caracterul lor. Nu se socoteau oameni duhovnicești. Aveau cunoștința neputințelor și trăiau în pocăință. Își urau unul altuia pocăință bună și sfârșit bun” (p.10). Astfel ni se descoperă și nouă, cititorilor unei astfel de cărți, motivația unei astfel de alcătuiri patericale, fiindu-ne prezentată de Avva Eftimie, autorul lucrării: „…de la acești silitori ai firii și râvnitori ai Împărăției Cerurilor cunoscând stăruința și asceza lor cea în multe chipuri, suișurile lor cele niptice, caracterul lor simplu și nefalsificat și dăruirea deplină lui Dumnezeu, putem lua și noi foc nestricăcios, pentru a se înaripa râvna noastră spre nevoințe și rugăciune” (p. 11). Scrisă pentru a îndemna spre pocăință și urmare a unor vieți ascetice vrednice de a fi pomenite, lucrarea are o structură pedagogică, care ușurează citirea și asumarea unor astfel de modele: 1. Sinaxarele (relatează viețile, izbânzile ascetice, dumnezeiești descoperiri și învățături ale Stareților); 2. Cazuri întâmplătoare (minuni și arătări ale Sfinților sau demonilor, căderi sau înșelări ale unor monahi); 3.Apoftegme (învățături și nevoințe ale Stareților, așezate în ordine alfabetică); 4. Cuvinte și istorisiri ale Starețului Paisie și 5. Duhul vechilor athoniți. Acestea sunt izvoarele morfologice ale unei alcătuiri de manual duhovnicesc, remarcabil iconostas de modele duhovnicești și umane atât de necesare în zbaterea lumii de acum. Reținem și remarcabilul realism al autorului în ce privește limitele lucrării sale: „Să mă ierte Părinții pomeniți pentru că am îndrăznit să public izbânzile lor. Ei însă nu se vatămă de laude și elogii, însă pentru noi sunt pline de învățătură și de suflet mântuitoare, fiindcă ei sunt pildele și povățuitorii noștri. Să mă ierte și Bunul Dumnezeu pentru că, deși am cunoscut Stareți virtuoși, însă neavând sănătoase simțurile cele duhovnicești, nu am simțit Harul dumnezeiesc pe care îl ascundeau înlăuntrul lor, și astfel nu am dobândit folos duhovnicesc. Din pricina mândriei mele i-am subapreciat și i-am disprețuit, judecând după înfățișare. Cel puțin să se folosească cititorii și să se roage și pentru cel ce s-a ostenit, monahul cel nemonah, lăudătorul doar al Părinților Athoniți, dar din păcate nu și următorul lor” (p. 13-14).

Cu alte cuvinte o istorie personală a teologiei athonite, o reflecție duhovnicească și literară a vieții acelora care încearcă să fie atașați în Hristos, legați de iubirea Aceluia Care este Iubire. Nu va fi o lectură ușoară. Frisonând de prezența Harului lui Dumnezeu, viețile și gândurile Părinților prezentați în carte pot schimba viețile și gândurile noastre. Athosul între coperți? Nu. Dar parte din minunata lecție athonită de viață și de moarte, de patimă și înviere, da. Pentru aceea, cartea e mai mult decât carte. E semnul veșniciei primenite în cuvânt. Pentru tânărul care caută răspunsuri ori bătrânul îngreunat de grijile interogației, pentru preotul mirean ori monahul aplecat pe cunoaștere în taina mănăstirii, astfel de volume au valoare de Pateric. Izvor de viață și cunoaștere a vieții în Hristos.

Pr. Conf. Dr. Constantin Necula

Pagini citate