Despre autor
Autor :
Pr. Conf. Dr. Constantin Necula

Descriere Autor :


Email Autor :


Adresa Autor :
Sibiu, Romania

Cuprins
Metadate
Numar :
4 / 2016
[ CITESTE REVISTA ]

Rubrica :
Recenzii si notite bibliografice

Articol [PDF] :
[ DOWNLOAD ]

Status Publicare:
publicat

Cod Unic online :
-

Cum citam
Rezumat
Articol intreg

Giovanni Cucci, Insegnare agli ignoranti. Un’opera dimenticata?, Cittadella Editrice, Assisi, 2016, 136 p.

Un autor special. Iezuit, laureat în filozofie al Universității Catolice din Milano, urmează cursurile de teologie și își obține licența în psihologie, apoi doctoratul în filozofie la Universitatea Gregoriana de la Roma. Cunoscut autor de articole și studii la revista Civilta Cattolica, marchează pozitiv și cu acuratețe sfera sa de preocupare. La editura unde publică prezenta carte, Cittadella Editrice-Assisi, a mai propus o serie de volume interesante pentru cercetătorul în domeniul psihologiei credinței, pedagogiei și comunicării credinței. Pentru specialiști sunt cărți fundamentale: Ricoeur oltre Freud (2007), Il sapore della vita (ed. 2-a, 2015, 128 p.), L’arazzo rovesciato (în colaborare cu A. Monda, 2010), P come pardono (2011), La crisi dell’adulto (2012) și Altruismo e gratuita (2014). Toate consemnează preocupările acestui autor în direcția identificării unor conținuturi legate de filozofia culturii educaționale și a formării umane. Nici aceasta pe care o propunem cititorului român drept reper bibliografic, Insegnare agli ignoranti. Un’opera dimenticata (2016, 136 p.) nu dezminte aceste preocupări. În nevoia de a construi o grilă de discernământ a comunicării temelor de credință în spațiul public, autorul identifică patru etape: primele două de tip spiritual și cultural – identificarea valorilor indispensabile pentru o politică atentă asupra valorilor comune, reafirmate prin aprofundarea temelor specifice legate de aceste timpuri; a treia și a patra etapă propune analiza de tip spiritual specific (iezuit, dacă vreți), propune dialogul între grupurile mici care împărtășesc valori comune tocmai pentru identificare și comunicarea lor. Astfel, a propune educația ignoranților sau necunoscătorilor prin indiferență, nu indolență, autorul readuce aminte de adevărul conform căruia profesionistul, managerul, universitarul, cel care se află în topul propriei sale instituții, poate să descopere gradul mare de ignoranță în ceea ce privește aspectele de viață esențiale, în tot ce dă savoare și gust vieții, ignorant în ce privește construcția inspirației sale umane (p. 13-14). E o ignoranță gravă care poate crea o stare de insecuritate la locul de muncă, acasă și în comunitatea largă legată de viața sa. De la acest punct de plecare, sprijinindu-se pe analizele lui Francesco Occheta sau ale lui G. Biffi, ancorându-se în cunoașterea izvorâtă din analizele benedictinilor Bordt și Grun ori pe experiența proprie legată de Exercițiile spirituale ale lui Ignațiu de Loyola, autorul propune înfruntarea problemelor legate de stres, burn out, golul interior ori depresie. Acceptând provocarea complexității lumii și a întrebărilor/răspunsurilor sale, autorul asumă scrierea acestei lucrări. Pornește de la valoarea instruirii/învățării instituționale (cap.1, Il Valore dell’instruzione, p.19-36), identificând problematica largă legată de înțelepciune vs. ignoranță, polii aceleiași virtuți, analizează cultura ca serviciu adus demnității umane, cunoștința ca răscumpărare socială și înțelepciunea (cunoașterea înțeleaptă) – cale a nemuririi. Capitolul 2 (Il contenuto dell’ insegnamento sapienzale, pp.37-62) propune elementele unei pedagogii active în jurul educației spiritului, în vederea redescoperirii sensului comunității, rolului decisiv al comunității în viața de credință-aviz inclusiv raționaliștilor români care încearcă definirea religiei numai în spațiul intimității și exultă intimitatea vieții particulare în planul social al drepturilor minorităților sexuale, răsturnând abilitarea argumentativă a gândirii sociale. De aici și importanța efortului scriitorului de a lega dimensiunea afectivă de cea relațională a instruirii. Capitolul 3, dedicat analizării ignoranței religioase (L’ignoranza religiosa, piaga dello spirito, pp. 63-98) pornește de la elementele abisalului ignoranței religioase, exultată în compunerea unei religii „făcute de tine”. Sunt urmărite consecințele ignoranței și responsabilitatea comunității eclesiale în reducerea acestor desprinderi de cultură. Pentru a individualiza astfel de procese sunt urmărite modul de a preda al non-credincioșilor și lecțiile date de scriitori celebri și a unor opere fundamentale, care emit educațional tocmai în sfera nevoii de religie: Stăpânul Inelelor, Micul Prinț, lucrările lui C.S. Lewis ori în cele ale lui Dante (Paradisul, V, 73-78). Ultimul capitol privește modul în care învățăm azi (cap. 4, Come insegnare oggi?, pp.99- 128) o bună lecție despre educația religioasă în școală, în miezul culturii on-line. Legând capacitatea de a învăța de chipul lui Dumnezeu din noi, activat de darul Botezului, G. Cucci propune o echilibrare în realism a oricărei propuneri educaționale metaforice, rupte de context ori efort comunitar (Conclusione, pp. 129-133).

Pentru Pedagogul ori Catehetul ortodox, lucrarea reiterează fundamentele eclesiale ale educației, arătând, plenar, locul părinților și al familiei, în general, al comunității educaționale în dezvoltarea unei culturi sapiențiale, opusă oarecum pedagogiei factorului eficace cu termen imediat. Răbdarea de a crește copiii și tinerii Bisericii va fi o virtute fundamentală în următorii 20 de ani. Începe din vremea aceasta, a provocărilor întru eliminarea religiei din cultura lumii și înlocuirea ei cu sincretisme de conjunctură. Ideologice și obscure.

Pr. Conf. Dr. Constantin Necula

Pagini citate