Despre autor
Autor :
Lect. Dr. Carmen Maria CHIŞIU

Descriere Autor :
Lector la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu

Email Autor :
carmenmariachisiu@ yahoo.com

Adresa Autor :
-

Cuprins
Metadate
Numar :
1 / 2015
[ CITESTE REVISTA ]

Rubrica :
Actualitatea Bisericeasca si Ecumenica

Articol [PDF] :
[ DOWNLOAD ]

Status Publicare:
publicat

Cod Unic online :
-

Cum citam
Rezumat

Centrul de dezvoltare pentru şcolari este destinat şcolarilor, din învăţământul primar, începând cu clasa pregătitoare, până la clasa a patra, în grupuri eterogena ca vârstă, pe considerentul că viața presupune relaționare și comunicare cu parteneri de vârste diferite. Centrul își propune să răspundă la câteva necesităţi ale elevilor, ale părinţilor acestora şi ale sistemului de învăţământ, având ca scop formarea copiilor pentru viață. Comunitatea de învățare pe care v-o propunem, porneşte de la filozofia pedagogiei Montessori, cu organizare a activităţi centrate spre cele 9 inteligenţe ale teoria inteligenţelor multiple – Haward Gardner şi printr-o abordare a educaţiei pornind de la teoria psihologiei umaniste. Climatul psihoafectiv, modul de organizare a activităţilor, strategiile de învăţare folosite, vor construi o şcoală care are ca menire dezvoltarea potențialului individual al copiilor, crearea unui mediu care să sprijine formarea pentru viață, dezvoltarea armonioasă a personalității elevilor.

Cuvinte-cheie:
centru de dezvoltare, educaţie pentru viaţă, educaţie non-formală, educaţia nouă, pedagogia Montessori, teoria inteligenţelor multiple

Articol intreg

Fundamentarea necesității centrului
Centrul de dezvoltare pe care vi-l propunem, doreşte să acopere câteva necesităţi ale elevilor, ale părinţilor acestora şi ale sistemului de învăţământ:
supravegherea şi cuprinderea copiilor din clasele primare, în intervalul 6-11, într-un program plăcut şi util;
asigurarea unui program de după-masa echilibrat, centrat pe nevoile elevului (hrănire, tip de activitate);
pregătirea temelor pentru a doua zi;
depistarea şi exersarea aptitudinilor artistice, dar şi teoretic-ştiinţifice, prin activităţi de excelenţă.
Centrul de dezvoltare pentru şcolari îşi va desfăşura activitatea având ca reper teoria educaţiei libere, ramura principală a educaţiei noi, cea mai radicală în proclamarea dezvoltării libere a copilului şi a nonintervenţionismului pedagogic, care cere educatorului ,,să lase natura să lucreze liniştit şi încet’’.
Este cunoscut faptul că prin educaţie trebuie să i se ofere fiecărui elev posibilitatea de a-şi forma o traiectorie proprie, în conformitate cu capacităţile individuale ale fiecăruia, având uşile deschise pentru toţi aceia care au nevoie de educaţie, instruire şi integrare socială, încercând să suplinească în unele cazuri izolarea şi nivelul scăzut de educaţie al părinţilor, iar în altele, să dezvolte şi să valorifice aptitudinile deosebite ale acestora.
Cerinţele societăţii contemporane se orientează din ce în ce mai mult spre instituţii care pot să asigure diversificarea şi abordarea individuală a traseelor educaţionale, fără a face din elev un individualist, ci o persoană în stare să îşi dezvolte şi să-şi valorifice potenţialul prin comunicare şi cooperare cu cei din jur.
Având ca punct de plecare varietatea situaţiilor de învăţare, gradul diferit de intenţionalitate acţională a acestora şi distincţia dintre acţiunile şi influenţele educative, cel mai ușor de transpus în realitate proiectul nostru considerăm a fi o instituţie care să asigure educaţie pe latura nonformală.
Educaţia nonformală a fost definită ca fiind orice activitate educaţională, intenţionată şi sistematică, desfăşurată de obicei în afara şcolii tradiţionale, al cărei conţinut este adaptat nevoii individului şi situaţiilor speciale, în scopul maximizării învăţării şi cunoaşterii şi minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în sistemul formal (stresul notării în catalog, disciplina impusă, efectuarea temelor etc.).
Centrul pe care îl propunem spre realizare se ocupă de această formă a educaţiei, propunând activităţi conexe, organizate de un colectiv didactic, într-un cadru instituţionalizat, dar situat în afara şcolii, activităţi în acord cu cele nouă faţete ale inteligenţelor multiple, organizate urmând specificul alternativei Montessori şi abordând educaţia din perspectiva teoriei psihologiei umaniste.
Programul copiilor includ pe lângă activităţile din spaţiile centrului, vizionări de expoziţii, spectacole, filme, vizite, excursii, drumeţii, activităţi turistice, menite să asigure o dezvoltare complexă, o formare a tinerilor pentru viaţă.
Structura arhitecturală, organizarea atelierelor şi a centrelor trebuie să asigure realizarea obiectivelor educaţiei nonformale:
lărgirea şi completarea orizontului de cunoaştere;
îmbogăţirea cunoştinţelor din anumite domenii;
asigurarea cadrului de exersare şi cultivare a unor aptitudini;
destinderea participanţilor şi petrecerea organizată a timpului liber, în scopul formării personale;
orientarea şcolară şi profesională.
Relaţia dintre educaţia formală (desfăşurată în şcoală) şi educaţia nonformală (desfăşurată în centru) este de complementaritate, sub raportul conţinutului, al formelor de organizare şi de realizare.
În centrul de dezvoltare, copiii vin pe de o parte să-şi consolideze învăţarea – realizată la orele de la şcoală, prin programul de after-school asigurat de cadre didactice în sala special amenajată, şi, în al doilea rând, să-şi depisteze şi să-şi cultive aptitudinile, prin activităţi de descoperire, cercetare, studiu individual sau dirijat, în cadrul atelierelor. ,
Educaţia în cadrul centrului prezintă avantajul unui spaţiu instructiv-educativ mult mai flexibil decât cel strict şcolar, oferind astfel individului o mai mare libertate de acţiune, permiţând o mai bună selectare a informaţiilor şi a experienţelor de învăţare, resimţite ca necesare de către cei care se instruiesc, sub îndrumarea cadrelor didactice special formate.
Urmând activitatea în centrul de dezvoltare, copiii vor fi în mai mică măsură expuşi riscurilor educaţiei informale (educaţia pe care o oferă strada, mass-media).
Politica educaţională şi necesitatea activităţii nonformale: extraşcolar, extracurriculare, after-school
Secolul XXI a marcat un punct de turnură în evoluţia conceptelor de educaţie formală şi nonformală, aflate din ce în ce mai frecvent în centrul discursului educaţional internaţional. În plan european, iniţiativa promovării aparţine Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei care a elaborat o recomandarea adresată statelor membre.
În consecinţă, activitatea extraşcolară, extracurriculară reprezintă spaţiul aplicativ care permite transferul şi aplicabilitatea cunoştinţelor, abilităţilor, competenţelor dobândite în activitatea şcolară. Prin formele sale specifice, activitatea extraşcolară, extracurriculară dezvoltă gândirea critică şi stimulează implicarea tinerei generaţii în actul decizional în contextul respectării drepturilor omului şi al asumării responsabilităţilor sociale, realizându-se, astfel, o simbioză constructivă între componenta cognitivă şi cea comportamentală.
Atenţia pe care ar trebui să o acordăm abordării unitare a activităţii educative extraşcolare, extracurriculare porneşte de la premiza că abordarea educaţională complementară, formal – nonformal, asigură plus valoarea sistemului educaţional. Astfel, se valorifică rolul definitoriu pe care educaţia îl exercită în pregătirea tuturor copiilor pentru a deveni cetăţeni activi, într-o societate dinamică, în continuă schimbare, contribuind totodată la procesul permanent de îmbunătăţire a calităţii vieţii.
Această abordare este absolut necesară în contextul unor schimbări complexe la nivelul vieţii de familie, al pieţei forţei de muncă, al comunităţii, al societăţii multiculturale şi al globalizării, prin aplicarea modelului diversităţii prin iniţierea de proiecte în care să fie implicaţi elevi, cadre didactice pe diferite specializări, parteneri educaţionali, părinţi, reprezentanţi media şi ai comunităţii.
Cadrul activităţii educative extraşcolare, extracurriculare constituie spaţiul capabil de a răspunde provocărilor societăţii actuale, în sensul în care conceperea flexibilă a acesteia permite o continuă actualizare a conţinutului învăţării şi a metodelor didactice centrate pe elev, precum şi o monitorizare şi evaluare de calitate a rezultatelor învăţării. Totodată, particularităţile specifice facilitează implementarea noii abordări didactice prin care elevul devine resursă, producător, lider de opinie, deci participant activ.
Pentru a stimula dezvoltarea cognitivă, spirituală, interpersonală şi socială, activitatea educativă şcolară şi extraşcolară, extracurriculară are mereu în atenţie nevoia de adaptare la cerinţele individuale, diverse ale tuturor copiilor, la interesele de cunoaştere şi potenţialul lor. Contextele create de diversele modalităţi de concretizare a acestui tip de educaţie în cadrul centrului: proiecte, manifestări punctuale, aplicaţii tematice etc., oferă posibilitatea abordărilor interdisciplinare, cross-curriculare şi exersarea competenţelor şi abilităţilor de viaţă într-o manieră integrată, de dezvoltare holistică a personalităţii.
Cu atât mai mult educaţia extraşcolară, extracurriculară, care beneficiază de un context mai flexibil, poate contribui la realizarea acestei schimbări.
Aceste schimbări nu se vor putea realiza numai la nivelul sistemului de învăţământ, ci vizează şi zona de iradiere a influenţei: familiei, societăţii civile, comunităţii. Valorificarea mecanismelor şi instrumentelor coerente de acţiune existente şi crearea de noi reţele specializate în diverse subcomponente ale activităţii educative şcolare şi extraşcolare, extracurriculare, vor avea ca rezultat ridicarea calităţii actului educaţional.
Centrul de dezvoltare propus, prin programul şi specificul lui, este deschis la orice oră pentru participarea părinţilor, reprezentanţilor comunităţii locale şi ai comunităţii educaţionale. De asemenea, vor fi organizate activităţi de formare pentru partenerii educaţionali: părinţi, profesori din şcolile de unde provin elevii, reprezentanţi ai comunităţii educaţionale şi ai comunităţii locale.
Una din modalităţile de realizare a acestor schimbări o reprezintă crearea centrelor de dezvoltare, de care tocmai ne ocupam, aceste nuclee de acţiune formate din elevi, cadre didactice, reprezentanţi ai organizaţiilor nonguvernamentale, economice, ai administraţiei locale şi comunităţii. Această practică are menirea de a transforma educaţia, în ansamblul ei, în promotorul progresului la nivel local.
Prin satisfacerea dorinţelor şi intereselor de cunoaştere a copiilor, sistemul educaţional va deveni centru resursă de dezvoltare a comunităţii locale.
De la şcoală la comunitatea de învăţare. Caracterizare a activităţii Centrului de dezvoltare pentru şcolari
Pentru tipul de educaţie propus, avem nevoie de medii de învățare altfel gândite, altfel construite, altfel organizate.
Centrul de dezvoltare pentru şcolari este destinat şcolarilor din învăţământul primar, începând cu clasa pregătitoare şi până la clasa a patra, în grupuri eterogenea ca vârstă, pe considerentul că viața presupune relaționare și comunicare cu parteneri de vârste diferite. În pedagogia Montessori, se consideră că cel mai bun educator pentru un copil este, adesea, un copil puţin mai mare care stăpâneşte o anume deprindere.
Spaţiul pe care îl propunem, porneşte de la paradigma exprimată prin ideile curentului Educaţia nouă, cu organizarea spaţiului în manieră Montessori, cu ancorare în teoria inteligenţelor multiple şi cu abordarea învăţării conform psihologiei umaniste.
Propunem 6 ateliere de lucru, pornind de la ideile susţinute de Sistemul sau planul Dalton, cunoscut ca sistem al muncii didactice pe laboratoare şi cabinete şcolare, renunţând la predare, în sine, dând prilej copilului să-şi construiască propria învăţare prin experimente personale, precum şi ale Planului Winnetka, care are în vedere aptitudinile copilului şi se caracterizează prin organizarea instruirii prin individualizarea muncii. Fiecare atelier are câteva centre de interes susţinute teoretic de sistemul Decroly sau sistemul centrelor de interes, din curentul Educaţia nouă.
Acestea sunt:
Atelierul pentru activităţi verbal-lingvistice, cu centre pentru limba română, creaţie, limbi moderne: limba germană, limba engleză, limba chineză;
Atelierul pentru logică, matematică şi ştiinţe, cu centre de interes pentru activităţi de matematică şi logică, centrul de interes pentru ştiinţe ale naturii: fizică, chimie, astronomie, biologie, şi centrul de interes pentru: istorie-geografie;
Atelierul pentru dezvoltare personală, în care se vor desfăşura copii cu orientare spre inteligenţa interpersonală, intrapersonală şi existenţială;
Atelierul pentru muzică;
Atelierul de mișcare, ritm şi chinestezie;
Atelierul pentru activităţi manuale, arte plastice, arhitectură, construcţii cu centrul de interes pentru creaţie, unde se vor desfăşura copiii cu inteligenţa corporal-chinestezică şi vizual-spaţială.
Specificul activităţii din acest centru este susţinută şi de Pedagogia Acțiunii.
De asemenea, centrul va cuprinde spaţii auxiliare în care copiii, alături de profesori, colegi, părinţi, desfăşoară activităţi conexe: săli pentru activităţi de pregătire a temelor de casă și alte activități specifice nivelului de vârstă al copiilor, chiar și joacă. Intervalul în care şcolarii îşi pregătesc temele nu este impus. Fiecare ştie însă că până la plecare va trebui să ofere atenţie acestei activităţi, care se va desfăşura sub supravegherea şi îndrumarea cadrelor didactice şi a şcolarilor mai mari. Şcolarul are dreptul să-şi aleagă timpul şi ordinea în realizarea temelor de casă, dar este responsabil de rezultatele şcolare obţinute. Sunz necesare:
sală de servire a mesei. Fiecare şcolar îşi va lua caserola cu mâncare, va face ordine, va spăla tacâmurile şi va lăsa spaţiul pregătit pentru următorul coleg.
sală de odihnă, pe care o vor folosi cei care simt nevoia sa se odihnească pe saltele sau fotolii;
sală multifuncţională sau sală festivă, capabilă să găzduiască o gamă variată de activități și conformații spațiale;
centru de documentare şi informare, fiind o bibliotecă multimedia gândită la nivelul copilului, astfel încât să răspundă cât mai fidel nevoilor acestuia;
atriumul gândit ca o continuare a spațiului public exterior, care în timpul sezonului rece este închis, în care sunt plante, bănci, mese de lucru şi în care se pot desfăşura activităţi libere sau sub îndrumarea cadrelor didactice;
sală vestiar şi de corespondenţă între părinţi şi profesori, în care fiecare elev are un dulap. Există un caiet de observare psihopedagogică, pe care operează atât părinţii, cât şi profesorii. Aici sunt consemnate detalii legate de timpul pe care copiii îl acordă fiecărui centru de stimulare, pregătirii temelor de casă, activităţilor de grădinărit şi în aer liber, atitudini şi aptitudini manifestate.
În spaţiul din jurul clădirii sunt amenajate următoarele:
gradină perenă, cu pomi fructiferi, gazon, straturi cu legume şi flori, o fântână arteziană, animale: raţe, gâşte, iepuri, spaţiu în care copiii desfăşoară munci uşoare şi îşi vor completa cunoaşterea dobândită în laboratorului de ştiinţe.
un teren de sport, cu o suprafaţă pentru activităţi recreative şi jocuri în aer liber, prevăzut cu bănci dispuse în forma amfiteatrului, pentru participare la activităţi demonstrative;
un spaţiu prevăzut cu bănci dispuse în semicerc, pentru activităţi de dezbatere şi dialog.
Fundamentarea teoretică a existenţei acestui spaţiu este oferită de Metoda Cousinet.
În cele 6 ateliere, copiii se vor desfăşura în grupuri eterogene, conform specificului Montessori, învăţând unii de la alţii, sprijinindu-se reciproc şi solicitând ajutorul profesorului doar când nu reușesc singuri. În fiecare atelier își desfăşoară activitatea trei-patru cadre didactice: profesori şi asistenţi. Aceştia nu au un loc al lor, special amenajat pentru ei. Ei fac parte din mediul pregătit în care şcolarii se desfăşoară şi în care intervin de fiecare dată când sunt solicitaţi de către şcolari, satisfăcând rolurile de: observator, resursă educaţională, modelator, facilitator, designer al mediului.
Spaţiile sunt mari, aerisite, cu suprafețe cuprinse între 40 şi 70 metri pătraţi, în care copiii se pot mişca liber, luminoase, dotate cu materiale atractive, plăcut colorate, uşor de manipulat de către şcolari, care dau prilej copiilor să înveţe experimentând.
Copiii au acces direct la etajerele construite pe măsura lor, cu obiecte atractive, care răspund principului ,,controlul erorilor”. Pereţii dinspre holuri oferă totală transparenţă vizuală, activitatea desfăşurându-se fără să fie perturbată de cei care doresc să vizualizeze activitatea. E o garanţie în plus a deschiderii pe care centrul o manifestă faţă de comunitate.
Pentru un management personal eficient, copilul trebuie să învețe să-și identifice erorile, să-și corecteze greșelile, să producă o schimbare pentru a regla mersul evenimentelor.
Mobilierul este de dimensiuni diferite, pentru a asigura confortul fizic.
Fiecare copil îşi poate alege centrul la care vrea să lucreze, după ce finalizează temele ce trebuie pregătite pentru a doua zi. Dacă profesorul observă că școlarul nu are înţelese conținuturile predate la şcoală şi întâmpină probleme, îi va propune activităţi în cadrul centrelor pentru a-şi lămuri neînţelegerile, folosind predarea în trei etape, specifică alternativei Montessori.
Centrul este conceput ca fiind un spaţiu benefic şi pentru copiii cu nevoi speciale. Faptul că respectă ritmul propriu al fiecărui copil, nevoile proprii, particularităţile individuale, face să fie un spaţiu în care această categorie se regăseşte, fără a se simţi stigmatizată datorită diferenţelor dintre ei şi ceilalţi.
Având ca fundament teoretic Programul Parkway, unele activităţi de după masă se desfăşoară în grupuri mici, în care elevii lucrau la organizarea unor proiecte, în parte în mediul natural, dar şi în biblioteci, muzee, teatre, instituţii specifice educaţiei nonformale.
Concluzii
Scopul acestui centru este determinat de nevoile societății în care trăim, de nevoia de a crește copii flexibili, care pot să se armonizeze cu tot ce providența ne dă, indivizi care trăiesc împacați cu ei, cu cei din jur și cu providența, indivizi dispuși să-și foloseacă propriile forțe, principii, valori pentru a spori starea de bine reciproc, indivizi inteligenți emoțional, indivizi cu comportament de om creștin.
Centrul propune o educaţie centrată pe copil, pe disponibilităţile lui native, pe interesele şi nevoile lui, valorificate pentru a răspunde cerințelor societății.
Comunitatea de învățare pe care v-o propunem, porneşte de la filozofia pedagogiei Montessori, cu organizarea activităţii centrate spre cele 9 inteligenţe ale teoria inteligenţelor multiple – Haward Gardner – şi printr-o abordare a educaţiei pornind de la teoria psihologiei umaniste.
Organizat pe teoria inteligenţelor multiple asigură condiții de dezvoltare, în egală măsură, copiilor cu predispoziţii şi interese pentru matematică, cât şi pentru limbi, muzică şi ritm, mişcare, abilităţi senzoriale şi chinestezice, copiilor cu nevoi de comunicare inter şi intrapersonală, pentru a-i învăța să trăiască ia armonie cu ei și cu cei din jur, să se bucure de viață, pentru a învăța din jur, prin ceea ce numim curriculum ascuns, să trăiască frumos.
Evident, nu ne facem iluzia că practica educaţională specifică timpului pe care îl trăim poate fi schimbată prin aplicarea unor teorii. Schimbările ţin în primul rând de comanda socială. Psihologia şi pedagogia, ca ştiinţe, pot oferi perspectiva critică şi baza explicativă pentru anumite variante aplicative. Însă ideile trebuie să apară, să se maturizeze, să găsească un mediu favorabil, ca apoi să poată deveni realitate.
În mica şcolaritate se debutează în formarea respectului de sine și față de cei din jur, a atitudinii pozitive față de muncă, a responsabilității, a unor deprinderi elementare de comunicare, de relaționare. Bazele comportamentale puse în această etapă de vârstă, devin obișnuințe de viață.
Activităţile din cadrul centrului sunt cele care dispun de timpul şi mediul propice inițierii acestor deprinderi. Exerciţiile de intercunoaştere şi autocunoaştere din atelierul de dezvoltare personală, pot favoriza deprinderile de integrare a copilului în grup, prin identificarea locului confortabil lui, adaptat potenţialului şi nevoilor personale.
Centrul de dezvoltare pentru şcolari ar putea rezolva în comunitate problema violenţei. Violenţa apare atunci când mediul pune obstacole în calea creşterii psihice naturale sau când din mediu lipsesc stimulii necesari în fiecare perioadă a acestei creşteri.
Centrul de dezvoltare pentru şcolari este gândit în aşa fel încât să atragă şi prin arhitectura, prin spiritul practic, prin ergonimia construcţiei şi amenajării, cu culori vii, ce produc un mediu prietenos şi funcţional, în acelaşi timp, un mediu propice pentru a fi model de bunăstare, care poate fi învățată.
Copiii vor găsi un loc care îi reprezintă. Vor găsi spaţii pregătite special pentru ei, pentru nevoile şi interesele lor. Mobilierul şi obiectele sunt de dimensiuni diferite şi atractive prin coloritul şi designul lor. Înconjurați de esteticul mediului, de esteticul faptelor, vor învăța să prețuiască și să contribuie la frumosul și la binele din jur.
În centrul propus, modul de organizare, precum și climatul bazat pe: înțelegere și tolerață, definesc un loc în care copiii cresc în dragoste și iubire față de semeni, față de ei înșiși și față de Dumnezeu. Vor crește în stare de împăcare cu ei și cu cei din jur, pregătiți să participe la realizarea unei societăți bazate pe principiile moralei, a moralei creștine.
Un astfel de centru poate fi construit prin efortul conjugat al mai multor instituții direct răspunzătoare de educație: inspectorate, școli, departamente educaționale și, nu în ultimul rând, biserica, fiecare și toate la un loc interesate de a pune bazele unei altfel de educații, mai aproape de sufletul copilului și mai aproape de nevoile societății.
Climatul psihoafectiv, modul de organizare a activităţilor, strategiile de învăţare folosite, le dorim întrunite într-o şcoală care deşi e nouă, nu are altă menire decât ceea ce ar fi dorit Abraham Lincoln pentru fiul lui în urmă cu mai bine de 150 de ani.
Abraham Lincoln adresează o scrisoare profesorului fiului său, în care nu cere altceva decât ceea ce am dori pentru copiii noştri în sec. XXI: o învăţare care respectă ritmul copilului; adică propune o învăţare cu scopul de a dezvolta gândirea critică, responsabilitatea, respectul, independenţa.

Iată o parte a scrisorii:
,,Aşa că, dragă profesore, ia-l te rog de mână şi învaţă-l lucruri pe care va trebui să le ştie, învăţându-l însă încetul cu încetul, dacă se poate.
Tratează-l cu blândețe, însă nu îl ține întotdeauna la adăpostul brațelor tale, deoarece doar testul focului este cel care dă oțelul de bună calitate.
Lasă-i curajul de a fi nerăbdător, lasă-i răbdarea de a fi curajos. Învață-l să aibă o încredere sublimă în el însuși, fiindcă atunci va avea întotdeauna o încredere sublimă în omenire și în Dumnezeu”.

Pagini citate