Despre autor
Autor :
Prof. Dr. Ciprian Streza

Descriere Autor :


Email Autor :


Adresa Autor :


Cuprins
Metadate
Numar :
3 / 2016
[ CITESTE REVISTA ]

Rubrica :
Studii şi articole

Articol [PDF] :
[ DOWNLOAD ]

Status Publicare:
publicat

Cod Unic online :
-

Cum citam
Rezumat
Articol intreg

Anaforaua Sfântului Vasile cel Mare este unul din cele mai importante şi larg răspândite texte euharistice ale Răsăritului Ortodox. Până la începutul celui de al doilea mileniu ea a fost principalul text euharistic folosit la Constantinopol şi în teritoriile aflate sub influenţa marii metropole. Astăzi ea este celebrată doar de zece ori pe an, devenind anaforaua de schimb a ritului bizantin odată cu stabilirea Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur ca formularul euharistic central al cultului ortodox. Textul euharistic atribuit Sfântului Vasile cel Mare este unul din cele mai frumoase formulare euhologice ale Răsăritului ortodox în care misterul negrăit al iubirii divine arătat prin jertfa de răs­cum­părare a Fiului lui Dumnezeu întrupat apare descris într-un poem liturgic de o rară frumuseţe. Prin bogăţia şi diversi­tatea pa­sajelor biblice ce sunt ingenios şi armonios îmbinate, prin atenta structurare a expu­ne­rii şi prin stilul elevat al naraţiunii este exprimată o viziune teologică impresionantă în care opo­ziţia cuplurilor păcat – moarte şi viaţa – răscumpărare constituie elementul central al mul­ţumirii aduse în Liturghie pentru iubirea lui Dumnezeu arătată prin Jertfa Noului Adam.

Faptul că nici una din anaforalele Răsăritului ortodox nu a avut o arie atât de mare de răspândire şi nu a circulat în atâtea versiuni precum textul euharistic pus sub numele marelui ierarh din Cezareea Capadociei a oferit pe de o parte un prilej unic cercetării liturgice de a investiga originea şi evoluţiei Liturghiei creştine, dat fiind faptul că istoria acestui formular euhologic conţine informaţii despre modul în care s-a cristalizat şi a evoluat canonul euharistic în decursul timpului, iar pe de altă parte, asocierea acestui formular euhologic în toate cele patru versiuni ale lui cu numele Sfântului Vasile cel Mare a pus în discuţie posibilitatea chestionării paternităţii acestui text euharistic.

La mai bine de opt decenii de la publicarea valoroasei monografii a lui Hieronymus Engberding despre anaforaua Sfântului Vasile cel Mare, aprofundarea studiului acestui text euharistic rămâne încă un imperativ extrem de actual pentru liturgiştii contemporani. Rigorile muncii ştiinţifice trasate de liturgistul german au rămas normative pentru studiul acestui text euharistic, însă din 1931 până în prezent multe lucruri s-au schimbat şi cercetarea în acest domeniu a evoluat semnificativ: noi manuscrise au fost descoperite, altele mai vechi au fost editate critic, fapt ce a putut astfel uşura studiul lor comparat, iar Liturgiology a devenit între timp o ştiinţă interdisciplinară ce ţine cont atât de datele istoriei, cât şi de cele ale dogmaticii şi ale spiritualităţii, dar şi o „ştiinţă informatizată”, care a intrat în noua şi provocatoarea epocă a formatului digital. Apariţia textelor patristice şi a celor liturgice în acest nou format a putut revoluţiona şi a deschis noi perspective studiului liturgic comparat. Aşa cum programatic anunţase şi demonstrase profesorul Robert Taft în anul 1990, posibilty of authentication of liturgical text using the computer a ajuns să fie o metodă de lucru extrem de utilă şi de convingătoare capabilă să ridice semne de întrebare sau să confirme sau să infirme multe ipoteze din status-ul quaestionis al marilor teme ale cercetării liturgice. Această nouă metodă de lucru va fi aplicată şi în studiul de faţă în încercarea de a demonstra autenticitatea anaforalei Sfântului Vasile cel Mare pornind de la analiza rugăciunii Post Sanctus şi urmând structura şi principiile metodologice enunţate de pionierul acestui tip de cercetare în 1990.
Anaforaua Sfântului Vasile cel Mare este unul dintre cele mai importante şi frumoase formulare euhologice ale Răsăritului Ortodox. Secţiunea cea mai amplă şi complexă a acestui text euharistic este Rugăciunea Post Sanctus numită şi Rugăciunea hristologică datorită bogatului ei conţinut teologic.

Textul euharistic atribuit Sfântului Vasile cel Mare s-a păstrat în patru versiuni, cea egipteană, cea armeană, cea siriană şi cea bizantină. În studiul de faţă a fost prezentată analiza comparată a doar două dintre ele şi anume a celei egiptene şi a celei bizantine. Analiza comparată a acestora a confirmat ipotezele lui Engberding privind evoluţia textului euharistic de la simplu la complex, de la exprimare kerigmatică la elaborare teologică. Astfel ceea ce apare exprimat în textul egiptean în mod simplu şi concis, este amplificat şi nuanţat în formularul euhologic bizantin. Analiza comparată a scos în evidenţă faptul că procesul de revizuire a textului euharistic egiptean nu a constat doar în adăugiri dogmatice îmbrăcate în limbaj biblic, ci şi în excizii pe care revizorul le-a făcut pentru a putea astfel introduce în locul unor expresii kerigmatice pasaje noi şi ample cu pronunţat caracter teologic.

Analiza comparată a celor patru versiuni a evidenţiat faptul că textul egiptean a păstrat cel mai bine urme ale textului euharistic originar din Cezareea Capadociei pe care s-au grefat elemente specifice ale tradiţiei cultice locale. În pofida sobrietăţii şi simplităţii kerigmatice a expunerii, textul egiptean conţine totuşi şi indicii ale unei prelucrări teologice ulterioare, confirmate şi de corespondenţele ce au putut fi stabilite cu anaforaua lui Nestorie şi cu Rugăciunea proscomidiei a Sfântului Vasile cel Mare din Byz şi cu cea a sărutării din Äg pusă sub numele aceluiaşi mare sfânt părinte.

În cazul anaforalei Sfântului Vasile cel Mare argumentele externe privind paternitatea acestui text euharistic sunt suficiente de multe şi de evidente în a indica faptul că marele părinte capadocian şi-a lăsat amprenta asupra textului euharistic care îi poartă numele. Au rămas însă pentru cercetarea liturgică de chestionat argumentele interne în favoarea demonstrării acestei ipoteze.

Metoda nouă, interdisciplinară de cercetare propusă de Robert Taft în 1990 a putut fi valorificată şi aplicată în acest studiu anaforalei Sfântului Vasile cel Mare. Cu ajutorul bazei de date TLG au fost chestionate toate corespondenţele tematice şi lexicale dintre textul liturgic atribuit marelui părinte capadocian şi scrierile acestuia. Rezultatele acestei analize arată că ideile principale ale Rugăciunii hristologice se regăsesc cu aceleaşi accente în anumite pasaje ale scrierilor Sfântului Vasile cel Mare, uneori ajungându-se la identitate lexicală. Folosirea frecventă a textelor biblice, modul ingenios de combinare a lor în intenţia de a exprima nuanţat adevărul de credinţă, personalizarea naraţiunii, stilul elevat al expunerii în care verbele principale joacă un rol definitoriu în crearea de antiteze, sunt caracteristici ale scrisului Sfântului Vasile cel Mare ce au putut fi regăsite şi în textul euharistic bizantin al anaforalei ce poartă numele său.

Pagini citate