Despre autor
Autor :
Pr. Conf. Dr. Constantin Necula

Descriere Autor :


Email Autor :


Adresa Autor :


Cuprins
Metadate
Numar :
3 / 2016
[ CITESTE REVISTA ]

Rubrica :
Recenzii si notite bibliografice

Articol [PDF] :
[ DOWNLOAD ]

Status Publicare:
publicat

Cod Unic online :
-

Cum citam
Rezumat
Articol intreg

Luminosul teolog al moștenirii Sfântului Siluan Athonitul și a Părintelui Sofronie de la Essex, Părintele Zaharia Zaharou, propune teologiei românești o nouă temă de aprofundare prin lectură și înțelegere: Omul – ținta cercetării dumnezeiești (Doxologia, 2016, 262 p.). Având ca text antifonic al teologhisirii textul din Cartea lui Iov (7.17-20), Părintele Zaharia caută să răspundă în amănunt tocmai întrebărilor din retorica acestuia: „Ce este omul, că l-ai mărit pe el sau că iei aminte spre el? De ce îl cercetezi în fiecare dimineață și de ce îl urmărești în orice clipă? (…) De ce m-ai luat țintă pentru săgețile Tale?”. Lucrarea se deschide printr-o atentă teologhisire asupra relației dintre voia lui Dumnezeu și puterea noastră de receptare și conlucrare cu ea. Autorul consemnează: „Domnul este mereu aproape, mereu lângă noi, cercetându-ne în fiecare zi și în fiecare clipă. Fericit este omul care-i înțelege cercetarea! Grija și preocuparea de Dumnezeu față de făptura Lui se vădesc în crucea pe care i-o hărăzește, prin care omul devine ținta proniei dumnezeiești. Dacă omul primește de bunăvoie această cruce, atunci el se face prieten al crucii, pildă și semn pentru cei din generația sa. Însă care este acea putere dinlăuntrul omului ce-i îngăduie să devină ținta cercetării dumnezeiești? Principiul ipostatic este însușirea pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o atunci când ne-a zidit după chipul și asemănarea Lui, ca să putem primi creșterea lui Dumnezeu. El este putința omului de a se deschide cercetării harului dumnezeiesc și de a păstra înlăuntrul său urmele acestui har. Principiul personal este „locul din inima adâncă a omului unde se arată lumina cea nezidită a Feței Domnului și unde Dumnezeu vorbește cu omul. Dacă nu am avea în noi măcar o fărâmă din asemănarea cu Dumnezeu, nu am putea ști nimic despre El; însă Domnul ne-a zidit în așa fel încât să-L putem cunoaște și să putem păstra urmele prezenței Sale. Atunci când ne luăm crucea, care este pecetea chipului Său asupra noastră, Domnul revarsă peste ea energiile Sale, astfel încât aceste urme se întipăresc pentru totdeauna înlăuntrul nostru” (Introducere, p. 7-8). Și încheie cu o afirmație a Părintelui Arhimandrit Sofronie (Vom vedea pe Dumnezeu precum este, București, 2005, p. 383): „În felul acesta putem ajunge la asemănarea nestrămutată cu El și putem spune și noi în numele Lui: Acum, Hristoase al meu, în Tine și cu Tine-și eu sunt”.

Pentru a identifica fundamentele unei astfel de teologii, Părintele Zaharia Zaharou, beneficiind de traducerea plină de sens a Maicilor Porfiria și Tecla, ne propune adâncirea unor subiecte și teme: Dumnezeul părinților noștri („Eu sunt cel ce Sunt”: Descoperirea Persoanei lui Hristos în viața Părintelui Sofronie (p. 23-50), Persoana- rodul contemplării luminii nezidite (p. 51-70), Chipul persoanei la Sfântul Siluan (p. 71-92); Hristos, Părintele veacului ce va să fie (Teologia ca stare duhovnicească (p. 93-114); Principiul ipostatic- un dar unic al Dumnezeului și Ziditorului nostru Cel în Treime (p. 115-136); Modelul ipostatic de ființare în viața și slujirea Părintelui Sofronie (p. 137-155); Cunoscute mi-ai făcut mie căile vieții (Calea devenirii întru persoană (p. 157-181); Împlinirea omului ca persoană prin nevoința ascultării (p. 182-204); Numele dumnezeiesc și rugăciunea ipostatică (p. 205-220); Lacrimile – tămăduirea persoanei (p. 221-236). Epilogul- Despre principiul persoanei (p. 238-256) sintetizează întreaga construcție de argumentare într-un interviu cu Părintele Zaharia, reiterând caracterul catehetic și pastoral al unei astfel de lucrări.

Pr. Conf. Dr. Constantin Necula

Pagini citate